Recomandări de la părinți

Faptul că la 3 ani împliniți, baiețelul meu nu vorbea, prin comparație cu alți copii de vârsta lui, clar nu deținea un bagaj de cunoștințe adecvat vârstei, faptul că nu avea capacitatea de a sta locului măcar două clipe, cu deficit de atenție și lipsa de răbdare, m-a determinat să iau calea specialiștilor. 

Trăiam un fel de disperare, sfâșietoare. Și am pornit la drum, un drum în care se iveau obstacole, multe. Un neurolog pediatric, după o evaluare superficială, de 10 minute, vine cu primul diagnostic: neurologic e bine, dar are TSA. Mergem la un psiholog clinician pediatric, la fel TSA. Continuăm și citim pe „Măria Sa Internet” despre TSA, facem asociații cu baiatul, ne adâncim în tenebre și părea că îmbrățișăm ideea diagnosticului. 

Până în ziua când am ajuns la Centrul Pas cu Pas din Suceava, la psiholog Alina (Ilisei) Achiței, pentru o nouă evaluare a copilului. Și aici m-am dus înarmată cu foile pe care scrisesem despre baiatul meu, aspecte pro, aspecte negative, temeri și suspiciuni, povestea de la ceilalți specialiști pe la care am fost, detalii care au prins rădăcini în noi datorită surplusului de informație necenzurată însușită și de pe internet. Și luminita s-a arătat! 

Dacă în celelate situații am fost interogați (noi, părinții) despre copil, și el privit de pe margine, aici, Alina, speranța noastră de acum, a trecut la treabă. Pe perioada evaluării a lucrat direct cu copilul, l-a testat așa cum știe ea, au fost câteva întrebări adresate și nouă părinților, dar în centrul atenției a fost baiețelul. Noi, părinții, priveam uluiți, cum a reușit să comunice cu copilul, să-l determine în anumite acțiuni să coopereze cu ea, aspecte pe care noi nu doar că nu le-am fi reușit cu el, dar nici nu gândeam că se va putea. Ni s-a spus că nu are TSA, dar că va trebui să începem un program de terapie comportamentală combinată cu logopedie. Și am pornit pe un drum nou, cu speranță, dar rezervați. După o lună de terapie, 6 zile pe săptămână, cu respectarea indicațiilor și sarcinilor primite pentru acasă (în primul rând am închis televizorul, mare inamic în dezvoltarea copilului), au aparut și primele rezultate. Baiețelul nostru știe să dea noroc, să bată palma, să aplaude, să dea pup. Este mai așezat, mai răbdător. 

Mănâncă la masă, așezat pe scaun (deși mai are uneori tendința de a fugi prin casă și de a reveni), bea apă din cană, singur. Avem contact vizual, de la o secundă până la mai multe secunde, și în timpul jocurilor sau activităților. Răspunde (se uită la noi) când îl strigăm pe nume. Stă singur pe scaunel, la masuță, răspunde la comanda ,,mâini cuminți”, ridică-te/așează te pe scaun, la capitolul răbdare în activități sunt progrese vizibile, și-a însușit abilități pre-școlare: potrivește obiecte identice, culori, forme geometrice, modelează plastilina, colorează și lipește (cu insistențe, dar mergem înainte), efectuează instrucții simple (împinge mașina, bea din cană, mușcă din felie, șterge nasul/gurița, duce hârtia la coș, ș.a.), e atent când îi cânt, participă la dansuri. Reproduce sunetele învățate corect la club (așa ne place nouă să-i spunem centrului) și ne cere și nouă să repetăm. 

Ca mamă, simt că am găsit calea cea dreaptă, aducătoare de reușită și izbândă! Copilul meu este altul acum, mai fericit și plin de zâmbete, mai câștigat. Și asta pentru că și noi, părinții, am învățat cum să acționăm, cum să-l privim, cum să-l ajutăm și să-l încurajăm! Mulțumim Alina (Ilisei) Achiței! Mulțumim Andreea Rusu! Mulțumim celor care păstoresc acest Centru pentru copii din Suceava!

Dragi părinți, și în special mămici, că voi sunteți mai atente la ce se întâmplă cu ai voștri copii, cu toată sinceritatea, orice temere sau suspiciune ați avea legată de dezvoltarea copilului dvs., nu le lăsați să vă îngreuneze sufletul, să vă sfâșie inima, mergeți și întrebați, elucidați necunoscute, acționați la timp, eliberați-vă sau porniți la drum! Că aceasta este calea! Recomand cu toată inima Centrul Pas cu Pas!